Peste cateva ore las proiectele de parodontologie pentru un foarte mare eveniment al urbei:
Bregovic e un artist pentru care as fi facut un efort de a trece granita vara asta, dar daca alesii ni-l aduc atat de aproape, cat de fericit poate fi un om?! Voi alerga asadar, sa asez o noua caramida la temelia muzici ce trece prin mine live si cu foarte mare folos. Nu promit, dar sper sa va aduc filmari reusite din ceea ce sper ca va fi concertul anului 600 al Iasului.
M-am intors de 3 zile din Londra. A fost o experienta sublima presarata cu tot ce face si nu face un turist obisnuit in orasul ala. Am bifat comunele puncte de interes major plus: gustat Dali, teatru londonez, Soho & Chinatown at night, si da.....BJORK live! La Hammersmith Apollo pe 17 aprilie, turneul Volta. Cuvinte nu am. Fericire, atat. A...si dependenta.
Se intampla tot mai rar sa ma dea pe spate un film, si cu atat mai putin un regizor cu totul. Si asta poate fi din doua motive: ori vad prea multe productii, ori nu sunt regizori care sa-i doboare pe Kim Ki Duk si Von Trier in topul personal. Dar iata ca Tim Burton, caci despre una din creatiile sale este vorba, le are pe toate. Am vizionat remake-ul povestii barbierului din Londra pentru ca aparea Johnny Depp pe afis, si pentru ca l-am simtit asemanator ca atmosfera si stil mai vechii pasiuni "Sleepy Hollow". Si am avut dreptate. Au fost 2 ore (sau cate or fi fost) de muzical perfect , cu poveste catchy, desi absolut comerciala (holywoodian privita treaba, ca doar asta si este), cu joc actoricesc de mare clasa, cu vesnicele efecte vizuale de milioane de dolari pe care le-as condamna in alte imprejurari dar care aici construiesc cu rost decorul, si cu, bineinteles, o coloana sonora de exceptie, cum rar am savurat (nimic la fel de bun de la "Moulin Rouge" incoace, daca excludem lung metrajul "South Park - Bigger, longer & uncut", care nu prea incape in enumerare, din motive de stil, dar care a rupt). Ce s-a-ntamplat in continuare...l-am luat la bani marunti pe Tim Burton si a lui colaborare cu Depp, mi-am amintit de mai sus-numitul "Sleepy Hollow" si am trecut fericit prin "Charlie and the chocolate factory" si "Ed Wood", descoperind un vizionar pe care il compar cu Michel Gondry la "sf-urile" minunate pe care le concepe.
In fine, intentia mea absoluta este de a atrage atentia asupra OST-ului din "Sweeney Todd", daca sunteti iubitori de muzicaluri sau macar iubitori de muzica..
Iata trailer-ul, caci profanare s-ar numi sa stric efectul muzicii cu o mostra de pe youtube.
M-am cam ferit pana sa si ascult valul de trupe indie rock internationale, temandu-ma in primul rand sa nu influenteze foarte mult compunerea propriilor piese. De trecut prin ele am trecut, bineinteles, si am ramas cu amintiri foarte faine despre Arctic Monkeys, The Killers sau, iata-ma dandu-va Snow Patrol si Bloc Party. Piesele sunt deja vechi dar acum m-au prins si nu mi-au dat drumul.
Am vizionat in sfarsit pelicula "Hotel Rwanda"; mi-a placut la fel de mult (adica de un 8,5 pe IMDB) ca si "Last king of Scotland" sau "Blood Diamond". In plus am ceva timp de cand ascult muzica "zionista" si chiar africana pura: tata Marley si fiii, Daby Toure (pt asta creditul apartine babylonoise ),Ismael Lo, Arrested Development (care-s absolut bestiali), Patrice, Lauryn Hill +- Fugees... Piesa subiacenta merge bine cu o tigara... PEACE! (stiati ca e saptamana antirasism?)
Cand va spuneam de orginalitatea sinonima cu tot ce reprezinta fenomenul Bjork, nu imi puteam imagina o asemenea gaselnita precum videoclipul despre care va voi vorbi. Pana la (si legat de) asta, va amintesc faptul ca Bjork mai are in spate o premiera tehnologica in imagine prin clipul la piesa "All is full of love"; este deasemenea primul (sau printre foarte primii) artisti care au utilizat live "instrumentul" Reactable (despre care ma entuziasmam pe blog anul trecut)...iar acum iata, videoclipul piesei Wanderlust, prezentat ieri in premiera mondiala la New York, este o creatie 3D! ce poate fi vizualizata doar cu ochelari speciali. Am citit ca s-a lucrat aproape un an la realizarea clipului, lista de credite acoperind cred o pagina A3.. De ce atata investitie intr-un videoclip?! Pentru ca Bjork are cu ce - la propriu si la figurat. Si daca aruncati privirea pe fotografiile ce urmeaza veti vedea usor ineditul, spectacularul si frumosul care fac ca lucrarea aceasta sa merite tot efortul. Sunt doar ingrijorat de cum o sa vad eu videoclipul, gandindu-ma ca va costa ceva sa-l cumpar cu tot cu ochelarii de care va vorbeam:)
Iata deci, cu ce s-au ocupat Bjork in ultimul timp:
TRAVKA a trecut pe 28 februarie prin clubul The Stage fara sa lase prea mare amprenta(din multe motive, tinand sau nu de trupa); desi toata muzica lor si in special albumul "Vreau sa simt Praga" suna incredibil de bine si-i voi aprecia in continuare pentru creatii.
Concertele la care urmeaza sa merg: BYRON
Data cantarii este alta, si anume 9 Martie, tot in Sundays; modificarea s-a produs din vina exclusiva a clubului. Pentru cine nu stie Byron este trupa lui Dan Byron, fost vocal la Kumm (in perioada albumelor "Confuzz" si "Angels&Clowns" - acesta din urma cel mai bun din toata discografia lor in opinia mea) si Urma. Sunt unii dintre cei mai buni muzicieni de gen din tara si de aceea va garantez ca show-ul lor lasa "urme". O piesa dupa care am tanjit vreo doua saptamani (in sensul ca as fi dat foarte multe sa o fi compus eu:p)este Essential Piece
A doua iesire va fi la KUMM (din nou)
Pe Kumm vi i-am povestit la sfarsitul anului trecut, deci nu-mi ramane decat sa va rog sa ne vedem la cantare.
Pe 16 va fi OCS in Casa de Cultura a Studentilor, dar nu merg. Au cea mai proasta atitudine fata de public din cate cunosc. Thanks but no thanks. Si cam atat stiu. Sper ca in aprilie sa vina in Sundays Cocorosie:) Si mai sper ca Alexandrina e pe gata cu albumul ca nu se mai poate:)
O idee nascuta dintr-un vis. Asa vorbesc componentii trupei despre proiectul The Real Tuesday Weld. Se spune ca fondatorul ei, Stephen Coates, a avut un vis cu actrita americana Tuesday Weld ("Once upon a time in America"), pe al carui fundal se derula soundtrack-ul ce va deveni muzica trupei.. Bineinteles ca unei asemenea inspiratii divine ii trebuie feed-back cat se poate de pozitiv; oamenii au inteles asta si au intors lumii sase albume unul si unul.
E muzica jazzy-cabaret, cum spun unii; atat de veche si de noua in acelasi timp.
Poezie-n versuri, nostalgie-n cantec si un ceai englezesc pe timp de ploaie.
The Real Tuesday Weld - Someday
The Real Tuesday Weld - At The House Of The Clerkenwell Kid
Pe Teodora Enache ar trebui sa o fi cunoscut cu totii. Daca nu, va spun ca e cea mai apreciata solista jazz de la noi, plecata din Iasi si crescuta sub aripa lui Johnny Raducanu; ajunsa cu muzica-i departe in lume... Albumul "Radacini - Back to my roots" 2002 este cel mai bun material prin care va puteti cunoaste cu Teodora Enache, dat fiind faptul ca este un disc de remake-uri ale unor piese cantate de Mariei Tanase, dintre care va prezint preferata mea, "Doina din Dolj".. Foarte important de mentionat este faptul ca la acest album au participat ca instrumentisti precum Lucian Maxim (percutie si tot ce tine de) si foarte cunoscutul Marius Mihalache la tambal.
"Radacini" este un proiect care m-a impresionat profund si de aceea dupa atatia ani de la lansare, ma simt obligat a ni-l reaminti.
