6 decembrie 2007

Morcheeba - Dive Deep



Al saselea album de studio semnat Morcheeba, al doilea fara vocalista Skye Edwards. Acest lucru face ca pe "Dive Deep" sa interpreteze diversi solisti dintre care amintesc (in ordinea preferintelor) de Thomas Dybdal si Judy Tzuke. Mie albumul imi suna mai soft decat precedentele, este mai divers prin colaborari (a nu se intelege ca cineva intreg la minte ar putea-o uita pe Skye, dar, pe "Dive Deep", ce e nou e si foarte bun...)

Piesele care deschid playlistul sunt si preferatele mele (pana acum, caci sunt toate una si una incat sigur favoritele se vor schimba)

Morcheeba feat. Judy Tzuke - Enjoy the ride


Morcheeba feat.Thomas Dybdahl - Riverbed

Beinart II

Mike Worrall





















Suie Paparude - A fost odata


Ultima creatie a lui Junkyard (nu zic Suie)...mai putin ampla sau catchy ca "Pentru inimi", "Armada verbala" si mai ales "Razboinicul luminii" (nu stiu de ce piesa asta a ramas pe langa), si totusi o compozitie foarte buna...

Pendulum


Pendulum au remixat "Voodoo people" de la Prodigy de a intrat in cam toate top 20-urile. Stiti, videoclipul ala criminal , asa...
Albumul "Hold your colour" (2006 parca) este o capodopera a electronicii moderne, un drum'n'bass curat, plin si atat de melodic aranjat. Doar pentru ca au fost single-uri, numesc piesele "Tarantula", "Painkiller si "Hold your colour".
Daca va e dor de ce erau Prodigy sau Apollo 440 la vremea lor, ascultati-le...
A... si au rupt Vama vara asta:)

Tarantula


Painkiller


Hold your colour

Mugison




Din documentarul "Screaming masterpiece" despre muzicienii Islandei; one of my favourites si foarte usor alaturi de Bjork&co, Mugison. Cautati albumul "Mugimama, is this monkey bussiness?". Spun ca miroase a peste, motorina si lana...(poate pt ca au spus-o si altii...)

Mugison - Murr murr

Katie Melua



"The very wonderful and lovely Katie Melua"...
Asa o prezenta Brian May(!)in 2006, inainte de "Too much love will kill u", cantata de Katie alaturi idolii sai, Queen.
Cum a ajuns copilul sa fie pe aceeasi scena cu "regina" ?
Vedem in live ul de mai jos.
PS:desi are album foarte nou si e la fel de bun ca precedentele, primul post Katie Melua trebuie sa contina acest video:

Beinart I

Incep azi o serie de prezentari ale unor creatori de arta vizuala suprarealista contemporana: pictori, sculptori si graficieni. Asta pentru ca site-ul www.beinart.org merita mai mult decat un link pe blogul asta.

Alessandro Bavari







Cripple and the starfish

Ca nebunie a nebuniei..

Antony and the Johnsons - Cripple and the starfish

Bjork - Declare Independence

Bjork a lansat pe 6 decembrie ultimul sau videoclip, semnat Michel Gondry. Pentru putinii dintre voi care nu stiu, Gondry este regizorul multora dintre clipurile lui Bjork si:)) nu mai putin important, al filmelor "The eternal sunshine of the spotless mind" si "The science of sleep".

Rezultatul ultimei colaborari Bjork-Gondry, clipul piesei "Declare Independence", este o reusita, as zice; retineri in a elogia produsul exista totusi , caci fiind vorba de un suprarealist perfect precum Gondry...ideea geniala pe care o are ca tema clipul nu este bine imbracata in fotografie sau diversitate a cadrelor macar..Un singur set (si acela indoor) pentru o piesa de asa anvergura, nu ajunge...

As fi vrut un film impresionant prin dimensiunea spatiului de filmare, prin numarul de actori si prin micile idei-satelit in jurul temei principale, idei care sa fi fost fiecare in parte o fotografie-protest. Piesa are potential enorm pentru o capodopera regizorala.
Dar va las sa apreciati si sa iubiti, de ce nu, "Declare Independence" , macar pentru ca este cel mai puternic manifest pentru libertate care s-a pus pe muzica in ultimii ani!



Declare independence!
Don't let them do that to you!
Declare independence!
Don't let them do that to you!

Declare independence!
Don't let them do that to you!
Declare independence!
Don't let them do that to you!

Start your own currency!
Make your own stamp
Protect your language

Declare independence
Don't let them do that to you
Declare independence
Don't let them do that to you

[x4] Make your own flag!

[x6] Raise your flag!

Declare independence!
Don't let them do that to you!
Declare independence!
Don't let them do that to you!

Damn colonists
Ignore their patronizing
Tear off their blindfolds
Open their eyes

Declare independence!
Don't let them do that to you!
Declare independence!
Don't let them do that to you!

With a flag and a trumpet
Go to the top of your highest mountain!

[x6] Raise your flag!

Declare independence!
Don't let them do that to you!
Declare independence!
Don't let them do that to you!

Raise the flag!

3 decembrie 2007

Sigur e Islanda

Sigur Ros canta o alta fata a melancoliei..o alta sonoritate a Islandei decat cea data de Bjork. Daca trupa asta are un sound atat de specific tarii din care provine, nu inseamna ca scrie istorie culturala? Sigur Ros si Mum sunt spiritualitate si chemare. Islanda.

Sigur Ros - Glosoli

20 noiembrie 2007

Alina Orlova




Nu prea am ce scrie si nici n-are rost. Simplul fapt ca dau de vocea, stilul si sound-ul Alexandrinei Hristov imi este de ajuns sa o ascult cu interes pe Alina.
In plus, piesa cu care v-o prezint este o fericita combinatie intre Tori Amos si folclorul slav..suna absolut interesant!
Tipa e lituanianca si canta in consecinta, dar ascultati muzica..nici eu n am idee ce zice..


Alina Orlova - Ramuma

19 noiembrie 2007

17 noiembrie 2007

Abis

Va prezint o revelatie.
Totul este cu atat mai spectaculos cu cat vorbim despre un proiect autohton. Trupa Abis este din Bucuresti si ar putea la fel de bine sa fie din Londra, New York sau Copenhaga. Se aude trip-hop, IDM, ambient, downtempo... si de aceea mie, fanul no 1 al trupelor Mandalay, Portishead, Zero 7, mi se pare un foarte mare deal existenta Abis-ului atat de aproape de noi..Stiu ca exista un album de debut aparut in 2005 (si pe care cu nesfarsita nerabdare va spun ca il astept any day now), k au existat niste concepte live despre care youtube-ul imi spune ca au fost absolut superbe ( vorbesc de concertul "Intre oras si stele" - frumos titlu nu?), si stiu ca urmeaza un al doilea album pe care-mi doresc sincer sa-l gasesc in magazine. Ii stiu de pe Manifest Yourself si tare-mi doresc sa castige competitia. Postez cateva randuri cu care se prezinta :

"ABIS, un proiect inceput in anul 2000 de Costin Dumitrache (inginer de sunet) si Marina Gingirof (architect). Initial, un mix intre ritmuri de trip-hop, sound psichedelyc, aranjamente de sintetizatoare si vocea eterica a Marinei, proiectul devine un album, o trupa si nu numai.

In 2005 ni se alatura, trecind de la studiul pianului classic la rhodes si hammond, Horatiu Serbanescu de numai 15 ani. Dupa citeva incercari nereusite si incompatibilitati, explozivul Vlad Ferariu ocupa postul chitaristului. Alaturi de Cristi Tache Dumitru (bass) si Juan-Carlos Negretti (percutie) toti formeaza azi trupa ABIS.


In aceasta perioada urmeaza sa apara si primul album "6.10.2005" odata cu primele videoclipuri si aparitii live. Intreg materialul poate fi ascultat pe site-ul nostru www.abismusic.ro"

Abis - Improvizatie live @ Club A


Abis - Hamburger Song

14 noiembrie 2007

Asteptand-o pe Alexandrina

Am ceva minunat de impartit: o secventa cu Alexandrina Hristov in filmul-documentar "Trois femmes de Moldavie" (Paul Cuzuioc)...un fel de videoclip al piesei Le monde me regarde, intr-o atmosfera din "top trei atmosfere", cum imi place sa o numesc. Un cantec special, intr-o imagine boema demna de personalitatea interpretei. Asteptand albumul... Alexandrina Hristov - Le monde me regarde
video

Inainte de toate

Lipsesc pentru ca sunt captiv in comunism..am adesea perioade de cateva zile in care ma arunc cu totul in timpul in care n-am trait decat atat cat sa simt acum ca acest timp a existat..
adica imi place sa adulmec izuri de trecut, facand ture pe www.igu.ro/latrecut; aflandu-ma prins intre slagare, documentare, carti vechi si tot ce tine de vremuri.
De exemplu, si pentru ca, poate, stiti cu totii despre ce e vorba, iata:

8 noiembrie 2007

Kumm sa fie

Expozitiunea n-are rost, club mic si inecacios, seara rece si atat.
Fara vreun fel de deschidere, cu un pic de intarziere, direct Kumm.
Setlistul acestei seri (care, prin amabilitatea vajnicului tobar Dominic, sta frumos in rama pe biroul meu) a cuprins pe langa vestitele Evil eye, Curse (il iubesc sincer pe Oigan pentru piesa asta), Butterflies si 1000 de chipuri, gasca de improvizatii dementiale intre, in si dupa cantece.Solo-urile lui Iordache si Domi, tavaleala pe asfaltul mochetat al clubului, bataia de joc care s-a facut de o chitara de altfel foarte scumpa si ce sunete au iesit din toate astea, dau o bucurie imensa ascultatorului roman (iesean in speta) care, din varii motive, nu ajunge nici la Bestival, nici la Sziget si care spera intr-o purificare originala a muzicii autohtone, iar Kumm face asta de 10 ani de-acum. Respect pentru ce inseamna creatie deosebita, interpretare perfecta, legatura sufleteasca cu fanii si un underground feeling ce numai ei stiu cum a ramas intact.
S-a cantat mult (si foarte bine),s-a bisat intins, s-a sfarsit si mai vreau...
Kumm sunt in continuare angels&clowns si sper sa ramana pentru macar inca 10 ani.

Pentru ca la Iasi (inca) nu are cine posta , un live asemanator de acum o luna, Oradea:

Kumm 10 ani - XS Iasi 8 nov


Angels & Clowns

Morgana

2 noiembrie 2007

Carla Bruni - definitia antitezei

Ce le face pe Carla Bruni, Charlotte Gainsbourg, Milla Jovovich sa cante ceea ce canta? Ce ganduri bune rod very core-ul unor fiinte aparent atat de superficiale? Sigur ca nu creeaza aproape nimic din ce interpreteaza, dar de ce o fac totusi, din posturi de mostenitoare ale unor imperii nu stiu de care, de femei ce transforma totul in aur pasind pe podiumuri infectate cu nimicuri pe doua picioare? Canta pentru ca simt. Pentru ca (absolut indiscutabil) pot. Si pentru ca se vor revolutii in mentalitatile anti-frumusete. Piesa urmatoare miroase a cafea si suna a tigari frantuzesti. Are gust de dragoste.



Carla Bruni - Quelq'un m'a dit

31 octombrie 2007

Ma simt ca tigara dintre tatuaj si strigat...



ploua frig si nu mai e asa. gandesc nemoderat la downfall. daca nu mai cant nimic inseamna ca e prea aiurea alarma la ora 6. si daca mai ploua, plec. asta sunt.

Downtown

Astazi am avut o placere repetata. Se numeste "Downtown". Are o atmosfera calda si, desi nu-mi place ideea, e facuta in cel mai dulce stil american al jumatatii de secol ce a trecut. Indragesc piesa si pentru ca insoteste filme precum "Girl Interrupted" si "Lost".
Pentru dupa-amieze simple, "Downtown" - Petula Clark.

27 octombrie 2007

The Knife

Mi-a venit randul sa i prezint celor care nu-i stiu, pentru ca e pacat ca lucrurile sa ramana asa.




Nu canta live aproape deloc, nu relationeaza cu media, nu le stie nimeni mutra. Au aceeasi boala mintala ca si Cocorosie (homofobia) si produc o muzica psihedelica (if u ask me) ce numai din asemenea inimi poate creste.

E o trupa foarte apreciata de critici si foarte iubita de ascultatori( principiu pe care am curaj sa cred ca ii vom vedea si in Romania)..bloggerii din jur stiu despre ce vorbesc si nu-s putini.
A..si sunt si una din preferintele iubitei Bjork.
Iata cea mai cunoscuta piesa a lor:

The Knife - Heartbeats

22 octombrie 2007

Poets of the Fall - vreme mai buna nu se poate






Daca mi-ar fi aratat cineva fotografia astora as fi zis k-s noii Limp Bizkit sau Velvet Revolver (fara Slash desigur:). Dar cum aparentele nu fac altceva decat sa insele, Poets of the Fall sunt altii.

Nu mi s-a intamplat de mult sa indragesc atat de mult o 1) trupa 2) masculina 3) noua. Ultima revelatie asemenea a fost Keane, dar asta e poveste veche.

POTF au influente H.I.M (cu care sunt compatrioti ), Lake of Tears si ce va mai vine in minte. Ii impart intre alternativ pur, doom si simplu pop-rock, imbinate baladesc chiar si la piesele in tonuri majore sau usor accelerate ritmic. Ce-i foarte important, numele isi are intarire, versurile fiind absolut superbe.

Cu doar doua albume , "Signs of life" 2005 si "Carnival of rust" 2006, au intrat puternic in alternative-ul zilei.Subiectiv, ii asez putin mai sus decat sunt altii din val (My chemical romance, The Rasmus etc).

Consider valoros tot ce are orchestratii pline si complexe, iar Poets of the Fall (sau oamenii lor:) au lucrat albumele astea cu maini de dirijor.

A..si oare cat o fi costat videoclipul urmator?....

Poets of the Fall - Carnival of rust

21 octombrie 2007

Bjork in Sunete



si foarte mult Gahan si DM in general in Sunete. Sunt, cred, 3 numere ce-i gazduiesc pe coperta. Cam mult, indiferent de preferinte.

Top 5

Cherry mi-a dat de lucru. O lista de numai 5 piese cu care as naufragia. Ce poate fi mai greu de atat?....Treaba insa trebuie facuta si incerc sa fiu cat mai cuprinzator:
(nu exista ordine intre ele pentru ca e chiar imposibil)

Bjork - All is full of love (live in NYC)



Bjork - Bachelorette



cum naiba sa continuu asa ceva? mai sunt doar 3 de notat.. sunteti sadici, people!

Hooverphonic - Mad about you



Alexandrina Hristov - Numai tu



Lamb - Gabriel



data viitoare nu mai scriu nici o lista sub zece nume. e nedrept.

cui sa dau tag-ul...Vlad oare a facut asta?

18 octombrie 2007

Laika

Trupa Laika a inventat aselenizarea pentru noi si de aceea muzica lor trebuie sa fie soundtrack-ul primei calatorii reale pe Luna. O adevarata odisee spatiala; luati de exemplu piesele "Uneasy" si "Girl without hands":

17 octombrie 2007

Beatbox

Pur si simplu tare! 100% vocals:

Reactable - ultima inovatie in muzica

S-au fabricat doar doua bucati, zic unii. Este deja folosit de Bjork in actualul turneu ("Volta" that is). Reactable se va inmulti/imbunatati/ieftini si va ingropa turntable-ul.



Eu m-am simtit ca la planetariu.

16 octombrie 2007

Demitizarea monstrilor sacri

Vreau doar sa prezint urmatorul fenomen : tineretul nu mai vrea ca legendele muzicii sa existe live. Si are dreptate. Pentru ca longevitatea scenica a multor trupe (rock, fireste, ce e mai vechi de atat?) are, in acceptiunea mea infinit mai multe parti negative decat pozitive. Suntem cu totii constienti ca ce-i aduce pe scena este (cum spunea un "baet" din muzica noastra) "foamea de bani". Ok.(Sunt gata sa fiu stoned pt afirmatia asta, dar nu-i nimic, cu timpul trecem peste prejudecati). Oameni buni, nu mai canta bine! Nu mai arata bine! Nu mai scot albume bune de la ultimele 5 incoace! Sunt elogiati gratuit, urca cu chiu cu vai in topuri de dragul numelui, al prieteniilor de peste ani si ani cu tot ce inseamna industria muzicala, nu mai au valoare actualizata! Legendele trebuie sa ramana legende, nu stiri.. probabil publicul pe care-l aduna in contiunare la show-uri se duce "sa-i vada,pentru ultima data, (a)live". E patetic ca dupa ce domnesti peste arta sa incerci sa-ti achiti facturile pe havane cu bani din Romania sau Mongolia:)). Mick Jagger nu a ajuns prin partile noastre ca sa-si definitiveze lista de tari in care a performat.

Am spus toate astea in contextul in care sute de trupe tinere nu incap in topuri. Faza cu e loc pentru toata lumea e bull.

"Well, at least, that's what I think"...










POZE CU IRIS NU POSTEZ pentru ca ii putem vedea live in fiecare zi de la Dumnezeu de 30 de ani incoace.Stop.

13 octombrie 2007

Putina istorie returnata


Am avut ocazia sa admir bratarile dacice "live", intrucat a ajuns si Iasul pe itinerariul realizat pentru acest tezaur impresionant. Citez un articol pe care-l consider complet:

"Brăţările dacice expuse la Muzeul Unirii din Iaşi


Începând de vineri, la Muzeul Unirii din Iaşi vor fi expuse 9 brăţări dacice, transmite corespondentul AMOS News. Cele 9 spirale din aur vor fi aduse mâine de la Bucureşti la Iaşi. Este pentru prima dată când brăţările dacice sunt scoase din muzeele din Bucureşti şi Alba Iulia.


"A fost deosebit de dificil să obţinem aprobarea ca să fie aduse la Iaşi, tinând cont că Sibiul a fost refuzat în cererile pe care le- au făcut la Bucureşti. Am ţinut în mod deosebit să le aducem la Iaşi de zilele Iaşului şi sperăm să avem vizitatorii pe care ni-i dorim foarte mult în toate aceste zile", a declarat Lăcrămioara Stratulat, directorul Complexului Muzeal Moldova.

Scoase din ţară ilegal, două brăţări au fost depistate în Germania, unde ajunseseră pentru expertizare. Experta, membră a Institutului Arheologic German, a anunţat autorităţile.

Adoptarea de către România a Convenţiei UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, devenită Legea 149/1997, a creat condiţiile juridice necesare demersului pentru recuperarea brăţărilor.

Ancheta începută în România a dat la iveală faptul că în anul 2000 fuseseră descoperite în cadrul sitului arheologic Sarmizegetusa Regia, 10 brăţări spiralice de aur, iar în anul următor reţeaua de braconieri mai găsise încă 5 exemplare, pe care reuşiseră până în 2003 să le treacă ilegal graniţa, în cadrul unei reţele de traficanţi de bunuri culturale cu ramificaţii în toată Europa.

Împreună cu Interpol, Serviciul pentru Protejarea Patrimoniului Cultural Naţional din Inspectoratul General al Poliţiei, organele judiciare şi Ministerul Culturii şi Cultelor din România, au colaborat pentru aducerea în ţară a brăţărilor dacice din aur.
Primele patru piese, identificate prin eforturile conjugate ale autorităţilor române şi Interpol, au fost descoperite în 2006 într-o colecţie particulară.

Expertizate ulterior de specialiştii români, brăţările au fost repatriate pe 8 ianuarie 2007 prin răscumpărarea lor de către Ministerul Culturii şi Cultelor din România.

Brăţările din aur reprezentau însemne ale puterii şi rangului social. Erau purtate în cadrul unor ceremonii fastuoase, în care se îmbinau factorul politic, cel social şi religios. Importanţa brăţărilor plurispiralice din aur este dată de raritatea extremă a podoabelor din aur în perioada civilizaţiei dacice clasice, din sec. II î.Hr- I d.Hr.
Se cunosc, din cercetări arheologice şi din descoperiri întâmplătoare doar 27 de obiecte din aur.

Valoarea lor este sporită de dimensiunile excepţionale (greutăţi între 900 – 1 100 g) şi de perfecţiunea execuţiei. Având în vedere că au fost descoperite în zona capitalei regale, precum şi dimensiunile lor excepţionale, brăţările dacice din aur reflectă rangul deosebit avut de către cei care le- au comandat şi purtat.

Brăţările dacice din aur erau podoabe şi însemne de rang regal probabil, în cadrul statului dac în secolul I î.Hr., în perioada în care, în mare, a domnit şi Burebista.

Brăţările dacice vor ajunge mâine seară la Iaşi. Vor fi transportate cu o maşină blindată, paza fiind asigurată de poliţişti din carul Poliţiei Iaşi, iar la Muzeul Unirii vor fi păzite de jandarmi şi poliţia comunitară.

Cei care vor să vadă brăţările dacice, vor plăti un bilet de intrare care costă 100 de lei, iar pentru grupurile organizate, taxa va fi de 5 lei de persoană. "

5 octombrie 2007

Estetica? uratului - cele mai bolnave videoclipuri

As vrea sa fie rubrica activa, daca aveti completari, asta e locul.
De dragul cunoasterii, priviti si mult va mai mirati.

Aphex Twin - Come to daddy



I want your soul,
I will eat your soul.
Come to daddy.
Come to daddy.
Come to daddy.

Venetian Snares - nu mai conteaza titlul, asta-i crancen





Delta 9 - No more regrets



Amon Tobin - 4 ton mantis



Massive Attack - Karmacoma

Shire si norocul de a fi copchil nebun

A trecut deja o luna de cand asistam la inchiderea bombelor atat de dragi din Vama. Nu stiu care-i combinatia cu ce era acu 15 de ani aici si nici nu ma intereseaza din moment ce am gasit locul atat de dulce-distrus cum trebuie sa fie. I mean piratii-s cat se poate de buhaiti, "stuf"-ul aduna in continuare fluturi in jurul becului iar praful e tot la locul lui (with a little help from its friends). Iar daca betoanele provoaca sila, mergeti cu spatele la ele si priviti in larg...vine el si tsunami-ul.

Ok, Shire m-a dat pe spate. La propriu si la figurat:) Nu sunt cel mai mare fan al dreadlocks-urilor( mai ales vazute de aproape) dar fac treaba buna de tot cu zona aia. Deci, intre mare, Expirat si Point se aud Rage against, Suie Paparude, Offspring, Moby, Smoke City si Manau. De asta sireturile late (da' late, nu gluma), skateboard-urile si hanoracele au atata rost in lume. Bucata aia de plaja te tine la 17 ani pana ti-e rau si, sincer, as fi vrut sa prind varsta in Shire. Pai, oameni buni, ce-i mai pokemon decat sa bagi hash, sa ai pana si kiloti cu Che fara sa stii cine dracu-i ala (am o problema serioasa cu fenomenul Guevarra in tarile din afara Americii Centrale si de Sud), sa dormi descult si sa nu stii care din ele e prietena ta...si macar daca te-ar recunoaste ea... Ei...asa cum vi-l spun, e locul de electie in Vama si promit sa nu ma dezic de el decat daca n-or mai dormi aia pe jos saptamani la rand...
Si mai e o chestie : vreau contraargument la faza ca cel mai tare moment posibil e sa stai intr un cerc de saltele insirate pe plaja , cu vodca-n mana si tzigara-n bot, in mijlocul caror saltele arde cu para de 5 metri toata lemnaria transportabila a crasmei, sa asculti "Porcelain" a lui Moby si sa-ti tii fata de umeri alaturi de alte zeci de oameni care leviteaza irefutabil spre aceeasi nirvana...
Asadar, sa le fie de bine, sper sa-mi trimit pokemonul la Shire cand o avea 17 .

P.S. Imi cer iertare tuturor momentelor de fericire pe care nu le-am amintit (pentru ca v-ati fi plictisit)

Lhasa de Sela

Mi-am luat trei cd-uri. Este vorba despre Bjork - Medulla, Bjork - Greatest Hits si Lhasa - La LLorona. Bjork-urile le-am comandat la Music Box in Bucuresti si amintesc chestia asta pentru ca sunt baieti misto. Fac rost de orice te taie capul in cel mai scurt timp si au reduceri bune de tot. Am postat link.

Lhasa a aparut la Humanitas, odata cu Regina Spektor, fapt remarcabil atunci cand se intampla o data la nu stiu cate luni...

Despre albumul "La Llorona" al Lhasei de Sela amintesc ca a aparut tocmai in '97, a fost realizat in colaborare cu chitaristul Yves Desrosiers si a pus ceva probleme categorisirii stilistice. Eu l-as numi melanj de folk sud-american, blues si down-tempo, reteta perfecta pentru un rezultat nostalgic-negru (zambesc gandindu-ma ca ar fi putut fi pus pe versuri de Bacovia) desavarsit. L-as compara cu creatiile Tatianei Stepa si m-as bucura sa o fac. Vocea tragica si calda in acelasi timp, poemele ce stralucesc in chitara clasica si viori, spaniola ce atat de dulce imbraca totul, fac "La Llorona" un trebuie-avut al iubitorilor de Garcia Marquez sau Julio Medem (apropo de Medem, nu scapati "Lucia y el Sexo" sau "Los amantes del circulo polar", veti simti muzica mai profund si veti avea alternativa serioasa la Pedro Almodovar).

Al doilea album, "The Living Road", a gresit prin piesele in engleza si franceza. Dincolo de asta, e o confirmare a valorii creative.

In sfarsit, imi amintesc de concertul Lhasei la Bucuresti si imi pun doua intrebari : cati l-or fi stiut si cum de?...

Lhasa - El desierto



Lhasa - Con toda palabra

1 octombrie 2007

Lamb

Incep sa fiu tot mai atent la experimental. Bjork nu s-a nascut degeaba, epigonii nici ei. Dau indie-ul rock pentru cel pop. Dintotdeauna.
Ascultati The Knife, Smoke City, Zero 7, Cocteau Twins, Goldfrapp, Hooverphonic, Mandalay, The Real Tuesday Weld.
Voi reveni cu liste pentru ca-mi plac.
Lamb, subiacent. O piesa care la mine a sarit sigur 300 ascultari in ultimul an.
And the counter's on.

Lamb - Gabriel

Poezie Pagana

She's back. Folosesc multe conjunctii si o astept in Romania cam cat vor fi asteptat multi..multe.

Pagan Poetry

re:publik

de la o vreme cumpar revista asta pentru poze si filme. am crezut ca doar mi se pare nashpa scriitura. si nu...oamenii aia scriu mai prost decat mine pe blogul asta.imagine that! relatia mea cu publicatiile de muzica & such are un trecut lung dar simplu: se compune din perioada in care culegeam si cea in care aleg - de atunci pana azi, trecand dens prin "Sunete" si mai nou "Re:publik", ceva s-a schimbat terific.
O sa las "Sunete" putin deoparte pentru ca sunt sensibil mai buni in ce astern pe hartiile alea de le citeste o tara si pentru ca e iubire veche intre mine si colectia asta. Dar Re:publik trebuie sa se reconsidere pana nu o fac altii si cauta in continuare filmele pe net, pt. k de altceva nu sunt buni. Am vazut-o extrem de elitista cand a aparut si chiar am parcurs-o cu subiectivitate o perioada, dandu-i circumstante atenuante de toate soiurile...dar se gasesc niste oameni care recenzeaza, relateaza, scriu editoriale s.a. asa cum nu se face..inteleg ca durerea-n cot e majora acolo din principiu (tocmai datorita elitismului auto-impus dar care nu le iese prin calitatea articolelor), insa pupincurismele din interviuri, jargonul nelipsit din relatari, nu fac casa buna cu o institutie (i-as spune) formatoare de opinie. Pai cum? Bineinteles ca sunt formatori de opinie! Eu gandesc asa: "hai sa vedem cum privesc astia de la re:publik (de exemplu) cutare sau cutare eveniment, fenomen, artist, produs etc. Dar chiar nu intereseaza pe nimeni tonul anost, nervos sau mai rau, oripila(n)t pe care il utilizeaza la fiecare neplacere artistica pe care o dobandesc si care ni se impune sine qua non, prin brutalitatea exprimarii. Ar trebui ori sa faca niscaiva training cu Berti Barbera, ori sa se numeasca revista de critica (nu ca astfel s-ar permite subiectivitatea) ori sa "nu ridice tonul" pentru ca nu au de ce.
Asadar, (cel putin )luna asta "Re:publik" are un (foarte) mare minus. sucks for 'me, caci am de gand sa-mi procur cateva numere mai vechi care-mi lipsesc si stiu k nu o fac decat de dragul inca unei colectii.


(de fapt, cateodata sunt amuzanti precum porcusorul isteric)

P.S: Mihai Chirilov imi place mult.

29 septembrie 2007

Kim Ki Duk - Imagine


Intre artisti exista Kim Ki Duk. Este tot ce trebuie sa fie un regizor si mai mult. Idei pe care nu si le poate imagina nimeni cum nu poate concepe ceea ce nu exista. Well, he's kinda got it all. Fiti atenti:

"Time"


"Spring,summer,fall,winter and...spring"





"Samaria"





"3-iron"





"The Bow"



Povestile din filmele lui sunt tot atat de reusite iar daca se poate plusa, soundtrack-urile demne de Badalamenti sau Mansell.
Daca multora ni se pare un regizor original si de mare viitor sunt sigur ca e putin spus. Atat doar...sa nu ajunga in State.

Ce urmeaza este un eseu adaugat la cateva luni dupa postarea de mai sus. Analiza proprie a creatiei regizorului:

Kim ki Duk este unul din cei mai originali regizori de film ai ultimilor ani, in special datorita tehnicii particulare de a picturaliza imaginea cu atentia pentru detaliu a unui artist plastic. De altfel, a si studiat pictura, pentru ca mai apoi sa se reorienteze catre cinematografie si sa devina un adevarat jongleur inter-arte .Ce aduce el deosebit in realizarea filmelor este nu numai tehnica fotografica de prezentare a personajelor in actiunile lor ci si tematicile inovatoare, uneori tabu, pe care le trateaza (prostituia infantila in Samaria sau Birdcage Inn, chirurgia plastica in Time, relatia bolnavicioasa dintre o infanta si un mentor in The Bow etc). Deasemenea, modul in care isi contureaza personajele feminine este cu totul particular, ele detinand o karma aproape supranaturala cu care subjuga imperceptibil barbatii; insusire ce zace ascunsa in ambalaje fizice aparent nepotrivite cu spiritualitatea pe care o gazduiesc. Iele si zeite in esenta, sunt totusi supuse profanului masculin care le desacralizeaza uneori pana la anihilare.. Kim ki Duk le ascunde puterea mult superioara sub masti ale depravarii, delasarii sau slabiciunii. Departe de a fi aceasta unica tema a productiilor regizorului sud-coreean (desi cu siguranta cea mai importanta), el propune spectatorului analiza unor subiecte ca transformarea naturii umane cu varsta, aspiratia spre divinitate, arta, singuratatea sau dragostea.
Kim ki Duk este deasemenea unul din cei mai prolifici creatori de arta cinematografica . Creatorul realizeaza nu mai putin de 14 filme in 13 ani, incepand cu « Crocodile » in 1996 si ajungand cu « Breath » in 2007, dintre toate acestea, cele mai apreciate de public si critici fiind « Samaria », « Spring, summer, fall, winter and spring », “3-Iron”, “The Isle” si “The Bow”.
Stilul pictural al lui Kim ki duk atinge apogeul compozitional in « Spring summer.... », unde povestea unui maestru Zen si a ucenicului sau descrie circularitatea vietii impartita (dupa cum inca din titlu este sugerat) in anotimpuri succedandu-se ca si varstele omului, in pasi catre cunoasterea si intelegerea lumii inconjuratoare, experiente castigate atat in singuratatea templului in care locuiesc cei doi cat si in lumea exterioara spre care ucenicul alearga atras de ispita feminina venita sa dezechilibreze perfectiunea. In final ciclul se reia cu noi protagonisti, urmand ca toate cele intamplate sa se repete la infinit, gratie naturii omului, mereu repetitiv in lupta dintre aspiratia catre ideal si pierderea lui pe drumul cunoasterii.
O alta tema spre care ne atrage Kim ki Duk este cea a implinirii omului traind vietile altora. « 3-Iron », unul dintre cele mai premiate filme ale sud-coreanului, alaturi de « Spring summer », descrie aventura unui tanar care traieste in fiecare zi intr-o casa straina, din care nu-si insuseste decat personalitatea locului, pentru ca atunci cand o intalneste pe Ea sa o atraga catre modul lui de viata, sa-i ofere protectie si dragoste.
De remarcat ca aici, ca si in toate filmele sale, Kim ki Duk uimeste prin lipsa reala de dialog intre personaje ; el construieste caractere si actiuni prin genialitate vizuala. Imaginile tin loc de cuvinte in orice imprejurare si rar este nevoie de vorbe, poate doar pentru a aminti privitorului ca personajele sunt oameni si nu idei.

Stilul lui Kim ki Duk are o mare inclinatie spre violenta, motiv ce se naste din realitatea sociala asiatica, dupa cum insusi regizorul aminteste ; « The Coast Gurad », « Bad Guy », sau « Samaria » contin momente exagerate de violenta, toate avand ca rol exacerbarea trairilor privitorului odata cu cele ale personajelor implicate.
O alta caracteristica a artei sud-coreanului este alternanta intre realitate si fictiune. Filmele sale incep povesti de viata realiste pentru ca pe parcursul desfasurarii actiunii, in mod imperceptibil, totul sa se transforme in metafore si alegorii ce se succed complet firesc, trasand conturul naratiunii cu linii abstracte ingrosate si uimind prin spectacolul impletirii fara cusur a realitatii palpabile cu un suprarealism retusat excesiv, pana la perfectiune.

Kim ki Duk realizeaza inca o capodopera cinematografica cu filmul “The Bow”, in care reia mitul Lolitei lui Nabokov, sacralizandu-l pana la a ilustra actul sexual intre soti ca impreunare a fetei cu spiritul sotului sau. Asemenea viziuni ale cineastului asupra aspectelor fundamentale ale vietii i-au atras o deplina si binemeritata recunostinta din partea publicului larg si a criticii de specialitate. Kim Ki duk nu este un regizor arhi-premiat, pozitionandu-se inca in anticamera cinematografiei universale. Nu ar fi prima data cand marii creatori sunt lasatti in zona minorului insa ramane publicului onoarea de a tributa pe acest vizionar al cinematografiei orientale .

Cocorosie - jocul reginelor


Daca va era dor de reginele din "REM"-ul lui Cartarescu sau de orice personaj-copil din filmele horror ale anilor 2000, le-am gasit pe toate pentru voi; intruchiparea auditiv-vizuala a unor dementze regizate(?) si imbracate intr-o nepasare ludica de neimaginat.
Mi-au trebuit 3 albume si cateva ore lungi sa realizez ca ceea ce nu e bine la trupa asta (si cu siguranta ceva e teribil de nelalocul lui)e chiar elementul ce da originalitate conceptului si pentru care probabil au ajuns pana la urechile noastre : jucariile, in nesfarsita mixtura de zgomote ce dor.Si cu siguranta vocile. Coco si Rosie se joaca de-a dreptul macabru.Ma bucur ca le-am cunoscut dar nu mai pot.

Charlotte Gainsbourg - 5.55

Charlotte are un album important si doua in total. "5.55" este superb. Catalin Stefanescu ar face sigur o emisiune cu ea pentru ca le are pe toate; e in primul rand actrita (filmografie destul de stufoasa si nu doar punctual importanta), canta minunat cele cateva piese pe care le-a lucrat cu multa lume "buna" din muzica europeana si pare ca aduce putin la chip cu Sophie Marceau, ceea ce ma face sa dau 10 cu felicitari:) Incercati sa gasiti albumul (spun asta la fiecare post? mi se pare firesc...) si daca vocea aduce cu "je t'aime..moi non plus", explicatia e ca Jane Birkin este chiar mama Charlottei.

Un live rar si definitoriu:
Charlotte Gainsbourg - Everything I Cannot See

28 septembrie 2007

Alexandrina - la femme qui t'aime

Si iata preferinta nr 1 din tara: Alexandrina Hristov este revelatia underground a momentului (meu); abia pregateste albumul de debut dar netul e full de piesele ei in variante demo.De concerte s-au bucurat doar bucurestenii cu varf si indesat;sa vedem totusi cand va iesi din triada Bucuresti-Cluj-Timisoara(?) si se va arata "publicului larg". Este o artista de mare originalitate, cu versuri impresionante si pian extatic. Sa vedem daca, chiar si atunci cand va fi cunoscuta de toata lumea, va sti sa pastreze ideea de non-compromisuri cu care pleaca si se fac auziti atatia artisti valabili, dar care se pierd pe drum in moduri josnice (citez decaderea lui Tudor Chirila prin alipire-i de Raicu si a Paulei Seling prin participarea activa la nuntile unor cetateni de neamintit). Asadar, traim timpuri in care, nu-mi place s-o spun, omul de cultura nu mai poate avea incredere in artistii lui, stand mereu cu teama ca ar putea sa-i piarda sufleteste luand cu ei atata pasiune de fan. Eu sunt convins ca Paula regreta gestul desi o neaga pe site-ul propriu; amintesc cum considera ea o victorie a muzicii culte ceea ce a facut, parerea-mi fiind ca s-a repurtat o victorie a alora asupra noastra. Sa ne rugam deci, ca Paula sa nu se repete si ca Alexandrina Hristov (pe care va invit sa o pecetluiti in continuare) sa-si vada de drumul firesc si curat pe care a pornit cu muzica si pictura ei. Daca doriti detalii, vizitati www.alexandrina.ro si admirati. Pana atunci, ochii mari si urechile sus:

27 septembrie 2007

Dan le sac vs Scroobius Pip

Hai sa-l pun si pe tipul asta aici pentru ca il consider genial prin mesaj.
"Thou shalt always kill".Subliminal? Nu. Doar extraordinar de atractiv, pe o cale neurmata de la "The United States of Whatever" a lui Liam Lynch. Ideea cu versurile scrise dedesubt, fara de care nu e suficienta prezentarea conceptului de fata, are copyright rekabu.blogspot.com. So, thou shalt listen to this guy:


thou shalt not steal if there is direct victim
thou shalt not worship pop idols or follow lost prophets
thou shalt not take the names of johnny cash, joe strummer, johnny hartman, desmond decker, jim morrison, jimi hendrix or syd barret in vain
thou shalt not think that any male over the age of 30 that plays with a child that is not their own is a peadophile
some people are just nice
thou shalt not read nme
thou shalt not stop liking a band just because they’ve become popular
thou shalt not question stephen fry
thou shalt not judge a book by it’s cover
thou shalt not judge 'lethal weapon' by danny glover
thou shalt not buy coca-cola products
thou shalt not buy nestle products
thou shalt not go into the woods with your boyfriend’s best friend, take drugs and cheat on him.
thou shalt not fall in love so easily
thou shalt not use poetry, art or music to get into girls’ pants
use it to get into their heads
thou shalt not watch 'hollyokes'
thou shalt not attend an open mic and leave before it’s done just because you’ve finished your shitty little poem or song you self-righteous prick
thou shalt not return to the same club or bar week in, week out just ‘cause you once saw a girl there that you fancied but you’re never gonna fucking talk to
thou shalt not put musicians and recording artists on ridiculous pedestals no matter how great they are or were

the beatles were just a band
led zeppelin - just a band
the beach boys - just a band
the sex pistols - just a band
the clash - just a band
crass - just a band
minor threat - just a band
the cure - just a band
the smiths - just a band
nirvana - just a band
the pixies - just a band
oasis - just a band
radiohead - just a band
bloc party - just a band
the arctic monkeys - just a band
the next big thing - just a band

thou shalt give equal worth to tragedies that occur in non-english speaking countries as to those that occur in english speaking countries
thou shalt remember that guns, bitches and bling were never part of the four elements and never will be
thou shalt not make repetitive generic music
thou shalt not make repetitive generic music
thou shalt not make repetitive generic music
thou shalt not make repetitive generic music

thou shalt not pimp my ride
thou shalt not scream if you wanna go faster
thou shalt not move to the sound of the wickedness
thou shalt not make some noise for detroit
when i say 'hey' thou shalt not say 'ho'
when i say 'hip' thou shalt not say 'hop'
when i say, he say, she say, we say, make some noise kill me
thou shalt not quote me happy
thou shalt not shake it like a polaroid picture
thou shalt not wish you girlfriend was a freak like me
thou shalt spell the word 'pheonix' p-h-e-o-n-i-x not p-h-o-e-n-i-x, regardless of what the oxford english dictionary tells you
thou shalt not express your shock at the fact that sharon got off with Bradley at the club last night by saying 'is it'

thou shalt think for yourselves
and thou shalt always thou shalt always kill

25 septembrie 2007

Bjork

Mai mult decat va dicta muzica tonul surfing-ului meu interarte, va dicta Bjork tonul muzicii. Pentru ca puterea originalitatii unui artist ca ea asupra celor din jur anuleaza orice incercare a acestora din urma de a isi separa corect opiniile subiective de cele obiective, iar acest fapt este, de buna seama, o slabiciune. Oricum, prin asta nu voi converti pe nimeni la muzica buna, iar cine e into it deja, este un om cu opinii proprii. Deci, iertata-mi fie placerea de a elogia si aduce in scena "printesa gheturilor", BJORK!